Legende Archive

loading… Faimosul calau, cel de pe urma calau, Gavril Buzatu isi indeplinea meseria lui cu multa punctualitate. Cand era vreo executie de savarsit, dansul era persoana asupra careia erau atintite privirile tuturora. Un grup de oameni se zarea din departare. Cu cat se apropia, cu atat si norodul se inmultea. Iata o femeie, care mai mult era tarata, decat mergea. Din cand in cand cadea in genunchi, impreunandu-si mainile. Cei de la spate insa ii dadeau zor de mers. Atunci dansa pornea in goana, urland salbatec, sfasietor, ingrozind linistea molcomitoare a orasului Iasi. Calaul Gavril o astepta. Gavril, nu era

Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele Iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici : în limbile sanskrită și hindi, “Yazg, yash” înseamnă “bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca “Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” și “Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”. Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium.

Inline
Inline